Canibalul și ,,mâncarea” românească


Reclame

Farfuria de argint


O mamă vine în vizită pentru o zi la fiul ei. El locuiește într-un alt oraș alături de o tânără. În timpul cinei mama observă cât de frumoasă este colega de apartament a fiului său. De foarte mult timp ea bănuia că între cei doi ar există ceva mai mult decât o relație, însă niciodată nu a pus întrebări despre acest subiect. Cât timp a stat acolo, cei doi tineri s-au purtat normal, ca niște adevărați colegi care împart un apartament. Chiar și așa, mamei i se părea ceva ciudat, însă nu voia să pară suspicioasă. Imediat ce au rămas singuri, fiul i-a spus mamei sale:

– Știu ce gândești, dar te asigur că ea este doar colega mea de apartament. Suntem foarte buni prieteni, nimic mai mult!

După o săptămână de la vizita mamei, tânăra i-a spus băiatului:

– Știu că nu este frumos, dar de când a venit mama ta în vizită ne lipsește farfuria de argint. Era pusă pe noptieră ca piesă decorativă. Nu crezi că ea a luat-o, nu?

– Nu, nu cred! Dar ca să fim siguri am să îi dau un mesaj și am s-o întreb.

Tânărul și-a luat telefonul și a început să scrie: ” Dragă mamă, nu spun că ai luat farfuria de argint când ai venit în vizită la mine, nu spun nici că n-ai luat farfuria de argint, dar acea farfurie ne lipsește de când ai fost tu la mine. Te iubesc! ”

Răspunsul mamei” Dragul meu băiat, nu spun că te culci cu acea fată și nu spun nici că nu te culci cu ea, însă, dacă ea ar fi dormit în patul ei ar fi găsit farfuria de argint pusă sub pernă! Cu dragoste, mama!

Șobolanul și pisica


Ori de câte ori Ileana face biata vreo greșeală.

Maică-sa o dojenește și-i mai face și-o morală:

-Fă, Ileană, fii cuminte, de nu ești ascultătoare

Îți va crește drept pedeapsă o pisică-ntre picioare.

Timpul își torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frică

Că, deși greșea într-una, nu-i creștea nici o pisică.

Dar veni și-o zi de iarnă, când cuprinsă de-un fuior,

Observă că-ntre picioare îi crescu un pufișor.

Și plângea cu-atâta jale, zi de zi, seară de seară,

Că vedea crescând pisica și-o va face de ocară.

Dar când jalea-i fu mai mare, întâmplarea-n calea-i scoase

Pe Ion venind din deal, de mai sus cu două case.

– Ce-i cu tine, fă, Ileană, nu-ți veni cumva sorocul?

– Măi, Ioane, nu-i nimica, dar m-a părăsit norocul.

Și apoi din vorbă-n vorbă, povesti de-a fira-n păr,

Întâmplarea cu blestemul și amarul adevăr.

– Nu-i nimica, fă, Ileană, și pe mine-acum un an,

Mă tot blestema mămica, de-mi crescu un șobolan.

Și să vezi ce mare e când înalță capul chel

Că din cioareci el îmi face un adevărat castel.

Și ce-ai zice, tu, Ileană, dacă-am da noi șobolanul

Să-l înghită pisicuța? Ne-am mai potoli amarul.

– Fie, îi răspunse fata, dar să nu îmi facă rău!

Că ți-ar fi păcat și ție și te-ar bate Dumnezeu!

Treaba n-a fost prea ușoară, pisicuța era mică,

Însă cu bunăvoință și puțină vaselină

Reuși pe pisicuță s-o vadă cu gura plină.

Și atunci cu bucurie strigă Ileana-nveselită:

– Bravo, ție, măi, Ioane, dă-i să-nghită, dă-i să-nghită!

Și morala ne învață că-ntr-o gură de pisică

Intră viu și iese mort orice șobolan îi pică!

Trepiedul


Un cuplu de tineri căsătoriți își dorea un copil, dar nu-l putea avea pentru că soțul era steril. Au întrebat mulți doctori ce ar putea face și în final, au găsit unul care le-a sugerat că ar fi mai bine să încerce cu un tată substitutiv. Doamna nu prea era de acord, iar domnul a zis că din partea lui nu e nici o problemă, așa că doctorul a aranjat ca în duminica următoare, când soțul avea să fie plecat de acasă, un tânăr avea să vină să îndeplinească misiunea. În aceeași duminică o familie vecină a chemat un fotograf să facă portretul copilului. Din greșeală, fotograful sună la doamna care vroia un copil.

-Bună ziua, doamnă! Am venit pentru copil.

-Hmm, intrați, vă rog! Vă servesc cu ceva?

-Nu, mulțumesc! Alcoolul nu e bun pentru munca mea. Ceea ce aș vrea e să începem cât mai repede.

-Foarte bine. Mergem în cameră?

-Poate fi și acolo, dar mi-ar plăcea și una aici în salon, două pe covor și una în grădină.

-Păi, câte vor fi în total? întrebă doamna un pic îngrijorată.

-De regulă, cinci. Dar dacă mama cooperează, pot fi mai multe. Mi-ar plăcea să vă arăt, în prealabil, câte ceva din ce am făcut. Am o tehnică foarte specială și unică ce le-a plăcut clientelor mele. Priviți portretul acestui copil frumos! L-am făcut într-un parc public în plină zi. Cum s-a mai adunat lumea să mă vadă lucrând!! De data asta, m-au ajutat doi prieteni, fiindcă doamna era foarte exigentă.

Doamna îl asculta stupefiată.

-Acum, priviți frățiorii ăștia! De data asta, mi-a ieșit totul în numai 5 minute. Am ajuns și din două mișcări, priviți ce gemeni mi-au ieșit!

Doamna era tot mai speriată.

-Pentru asta m-am zbătut puțin, fiindcă doamna era tot mai nervoasă, și i-am zis ,, Doamnă, întoarceți-vă în partea cealaltă și lăsați-mă pe mine să fac totul!” Ea s-a întors și așa am putut să îmi termin treaba.

Doamnei îi venea să leșine de frică.

-Putem începe, doamnă?

-Da, când doriți!

-Bine, mă duc după trepied.

-Trepied?

-Da, explică foarte liniștit fotograful. Aparatul meu e foarte mare și am nevoie de un trepied să îl sprijin, fiindcă nici cu amândouă mâinile nu-l pot ține…Doamnă! Doamnă! Doamnă! Unde plecați??

Cocoșul


Dimineața, în ogradă, apare un cocoș tânăr, frumos și plin de energie. Se uită mândru la mulțimea de găini din preajma lui și vede un cocoș bătrân și cu pene rare dormind lângă un gard. Se repede într-acolo, îl trezește cu un cioc în cap și îi spune răstit:

-Ascultă, moșule, eu sunt tânăr, plin de ambiție și vreau să iau în viteză toate găinile la rând. Să nu care cumva să te prind că mă încurci, că te las fără creastă.

-Tinere, da’ repezit și fără experiență mai ești! Eu sunt un cocoș la fel de bun ca și tine, nu după pene se apreciază cocoșia. Dacă nu crezi, chiar acum putem face o întrecere. Vezi stejarul din fundul grădinii? Dacă ajung primul acolo, să îți pui pretențiile în cui!

– Nu se poate, tu nici nu ai cum să ajungi acolo!

-Hai la concurs! Îmi lași un mic avans de câțiva metri pentru că m-ai trezit brusc și trebuie să îmi revin.

Se pune moșul câțiva metri mai în față și pornește în fugă spre stejar cât îl țin puterile. Cocoșul cel tânăr pornește și el fără nici un efort, distanța dintre ei se micșorează rapid. Când aproape să îl ajungă, se aude o detunătură puternică și cocoșul tânăr cade mort cu picioarele în sus. Stăpânul casei bombăne supărat cu pușca fumegând în mână:

-Dracu’să-l ia de ghinion! E al treilea cocoș homosexual pe care îl cumpăr luna asta!

Bulă și papagalul


Bulă avea un papagal și trăiau liniștiți în cocioaba lor, până când, într-o zi nu mai aveau ce să mănânce. Ce se gândește Bulă? Își ia papagalul și pleacă prin sat, pe la vecini, să cumpere găini cu gândul de a le duce la târg să le vândă mai scump ca să facă bani.

Ia Bulă 100 de găini, le aruncă în remorca mașinii, împrumutată de la un vecin și pleacă la târg.

Pe drum, îi face cu mâna, la ocazie, o blondă. Oprește Bulă.

Blonda: – Aș vrea să ajung acolo!

Bulă: -Dai p…ă?

Blonda: -Nu!

Bulă: – Pe jos!

Se mai repetă chestia de vreo 3-4 ori până se găsi una care acceptă târgul.

Papagalul văzu tot ce s-a întâmplat. Ajunge Bulă cu tipa la destinație, o f..e, după care își continuă drumul spre târg. Ajuns acolo, constată că mai are 2 găini și papagalul care stătea între ele.

Bulă, nervos: – Unde sunt celelalte găini, f…tu-te-n gură de fomist?

Papagalul, țanțoș: – N-au dat p…ă, vin pe jos!